Cos cumparaturi

[ ... ] produs/e
Finalizeaza comanda
fitofarmacie
Cosul este gol.

Cultura de hrean

 Denumire stiintifica:  Armoracia rusticana 
 Familia: Cruciferae

   

Particularităţi botanice şi biologice

Hreanul are o rădăcină puternic dezvoltată, cu grosimea de 3-4 cm, şi ramificată, ce pătrunde în sol la adâncimi de peste 60 – 70 cm. Rădăcina are la exterior culoarea cenuşie – gălbuie, iar în interior alb curat. Pulpa este picantă şi foarte aromată.
Frunzele din rozetă sunt de dimensiuni mari, putând să ajungă până la 30-40 cm lungime, au forma oval-alungită, iar nervurile sunt aproape albe. Au marginea întreagă, ondulată, însă în unele perioade de creştere, au aspect de „frunză de ferigă”.
Tulpinile florale cresc înalte, până la 0,70–1,50 m, sunt ramificate, tubulare şi glabre.
Florile sunt mici, albe, iar fructele sunt silicve mici, globuloase, lipsite de seminţe (seci) sau cu seminţe sterile. Acesta este motivul pentru care, în condiţiile din ţara noastră, hreanul se înmulţeşte exclusiv pe cale vegetativă.

Factori de mediu

Hreanul este o plantă foarte rezistentă la temperaturi scăzute, reuşind să supravieţuiască  până la aproximativ - 300C. Nu are pretenţii mari de lumină, reuşind să fie cultivat şi în zone umbroase. Are o rezistenţă mare la secetă, datorită sistemului radicular, puternic dezvoltat.  Excesul de apă provoacă putrezirea rădăcinilor, din acest motiv nu trebuie cultivat pe terenuri cu apă freatică superficială. Hreanul este destul de pretenţios faţă de gradul de aprovizionare a solului cu elemente minerale, dând producţii ridicate pe soluri bogate în humus, cărora li s-au aplicat doze mari de gunoi de grajd.
Rădăcini de bună calitate se obţin pe soluri cu textură mijlocie, argilo-nisipoase. Pe solurile prea uşoare sau nisipoase, rădăcinile se lignifică şi sunt de calitate inferioară, iar în cele grele se ramifică puternic şi se scot greu. Reacţia solului trebuie să fie neutră cu pH-ul 6,7–7,5.

Tehnologia de cultivare

Cultura de înfiinţează prin butaşi obţinuţi dintr-o cultură existentă de hrean. Butaşii au lungimea de aproximativ 20 cm şi grosimea de 1-2 cm. Trebuie să se respecte polaritatea butaşilor în momentul plantării.
Datorită numărului mare de muguri dorminzi existenţi pe rădăcini, se procedează la îndepărtarea acestora din porţiunea centrală a butaşilor (prin frecarea cu mănuşi sau cârpe aspre), fără a distruge epiderma. Se lasă pe fiecare butaş numai mugurii de la extremităţi. Peste iarnă, butaşii se păstrează în pivniţe, stratificaţi în nisip. Plantarea la locul definitiv are loc în primăvara următoare, în martie – aprilie. Dacă terenul este modelat în biloane, pe fiecare bilon se plantează 2 rânduri distanţate la 70-80 cm, plasate de o parte şi de alta, în coasta bilonului.
Butaşii se plantează alternativ pe cele două rânduri, la distanţa de 30 cm, astfel încât pe aceeaşi parte a bilonului rămâne distanţa de 60 cm între plante.
În cazul modelării în brazde înălţate, se plantează câte 2 rânduri pe fiecare brazdă, distanţele de 70 cm sau 80 cm. Pe rând, distanţa de plantare este de 40-50 cm. Butaşii se plantează cu ajutorul unor linguri de plantat, aşezându-se oblic, cu capătul inferior la 12-15 cm adâncime şi cu cel superior la 4-5 cm. Se evită, astfel, întârzierea intrării în vegetaţie din cauza temperaturii mai scăzute a solului la adâncimi mai mari, precum şi adâncirea accentuată a rădăcinilor care îngreunează recoltarea.
Lucrări de întreţinere Se irigă în perioadele de secetă cu norma de udare de 250-300 m3/ha.
Prăşitul se execută ori de câte ori este necesar pentru combaterea crustei şi a buruienilor.
O lucrare specială la hrean este copcitul ramificaţiilor rădăcinii, în lunile iulie şi august, în vederea obţinerii unui produs comercial de calitate superioară.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor se face la momentul atacului sau la avertizare, prin aplicarea mecanizată a stropirilor sau prăfuirilor cu substanţele necesare.
Recoltarea se efectuează toamna, în anul al doilea de la plantare. În primul an, rădăcinile nu sunt suficient de dezvoltate şi producţia va fi de proastă calitate şi mult diminuată.
Recoltarea se face cu dizlocatorul de rădăcinoase în primă fază, după care plantele dislocate se smulg manual, se curăţă de pământ şi se fasonează, îndepărtându-se frunzele şi ramificaţiile.
Producţia este de 15-40 t/ha cu nivelul maxim în al doilea şi al patrulea an, după care se recomandă desfiinţarea culturii.

Autentificare






Informatii utile

daunatoriburuieniboli

PRODUCATORI

furnizori

Suport online

fb2